Maybe I am handsome

Dacă ajungi in Thailanda și ți-ai luat o țeapă de la agenția de turism sau ai primit o recomandare de la un englez trecut de cincizeci de ani atunci e foarte probabil să ajungi în Pattaya.

Aflat pe malul golfului Thailandei, cum intri din Cambogia pe stânga, la o aruncătură de bambus de Bangkok, Pattaya e  o combinație de Mamaia în construcție, pe timp de zi și Amsterdam noaptea, mai mult pe roșu.  Prin anii ’40, americanii au debarcat pe aici cu războiul și, cu toate că-i așteptau ai noștri înfrigurați prin munți,  au preferat mirajul fetelor thailandeze care, în timp, și-au chemat și prietenele, ajungând azi la un număr estimat pe undeva la cincizeci de mii, toate disponibile să-ți arate tot ce are Thailanda mai “frumos”, contra unor sume modice sau a unor eventuale promisiuni de măritiș.

Dacă ziua locul e liniștit, aproape pustiu, odată lăsată noaptea totul se transformă într-un furnicar pestriț, străzile fiind invadate de vânzători ambulanți de măncare sau orice fel de chilipiruri și nu în ultimul rând de fete, multe fete toate având același scop: să cucerească un “Farang” (barbat vestic) care să le ia de nevastă și să le scoată din promiscuitatea vieții de acolo.

 

De manageri

Sedeam mai deunazi intr-un soi de auditoriu, asteptand sa inceapa prezentarea planului anual de dezvoltare al centrului de care apartin (boring). In jurul meu, ceilalti 40-50 distinsi middle manageri zumzaiau cuminciori, in timp ce seful cel mare si barbos isi pregatea pepeteurile la pupitru. Cand sa inceapa prezentarea, seful zice, la modul generic, sa inchidem luminile din partea din fata a salii, ca sa

 

Viata ca o cana

Ma tot intrebam de unde atata zbucium in viata. De unde nelinistea. Ma intrebam nu zacand intr-un sant pe marginea strazii, ci pe plaja la o bere, intre prieteni sau in familie, in mertzanul meu sclipitor de alb, sau cand ma joc cu fetita mea. In padure, in avion, in apa, sub apa, pe apa, in liniste si in pace. Ce lipseste?

 

Amintiri din copilarie

..and we’re back live

Zumzaitul din jurul copiatului de la Bac-ul 2011 mi-a adus aminte de mine (duh!). Moment auto-laudativ: am luat bac-ul cu 10.00, pe la mijlocul anilor 90. Sfarsit de moment auto-laudativ. Dar nu despre asta voiam sa vorbesc, ci despre copiat. In liceu diriga noastra era si profa de romana. Era o “lady”, m-a facut sa gandesc mai structurat decat gandeam eu deja, m-a provocat sa devin mai bun, o apreciez acum, dar avea o meteahna: tinea foarte mult la comentariile ei literare. Si eu aveam, la randul meu, o meteahna: tineam foarte mult la comentariile mele (literare sau nu). Ca urmare, la tezele la romana luam in mod constant note undeva intre 8 si 9 (poate sa fi luat si vreun 9.25 pe ici pe colo).

In clasa a 12-a, dupa una din tezele la romana, m-au sunat doi prieteni buni, cum ca ei au vorbit cu portarul liceului sa le descuie scoala si cancelaria, ca sa isi

 

Nedumeriri

Sunt curios ce fel de mesaje de spam primesc femeile?

Şi dacă aflu asta, sunt curios ce mesaje de spam ar fi primit George Sand dacă ar fi avut email…

 

Semne

În ultimele trei zile am pierdut trei pachete de ţigări şi două brichete aferente. Mai mult decât sigur e un SEMN…că trebuie să fiu mai atent pe unde îmi las ţigările!

 

Multiculturalitatea la dobitoci

Deunăzi merg la un eveniment organizat de comunitatea de Couch Surferi in Kuala Lumpur cu ocazia Taipusanului (nu o să intru in detalii pentru că oricum nu imi e clar într-u totul ce fac oamenii aia acolo dar macar asişti pe viu la un episod din Teleenciclopedia), oricum nu desprea asta vroiam să vorbesc.

După eveniment, mergem cu toţii să mâncăm ceva şi cum era de aşteptat când pui laolaltă zece creiere nemăncate între zece restaurante fiecare ajunge să mănânce singur; dă-i discuţii peste discuţii şi până la urmă  se alege unul care spre fericirea mea avea şi terasă pentru fumători, fericire pe care ţin să i-o împărtăşesc, ca animal sociabil ce sunt, unuia de lângă mine cu care nu avusesem nici un contact până atunci.

Tipul, uscăţiv, cu o pălărie de cowboy făcută probabil de chinezi după ce au văzut Bonanza, având în ochi sclipirea instalatorului de la bloc căruia tocmai i-a fost explicată teoria relativităţii, îmi replică oarecum intrigat că el nu înţelege de ce trebuie să fumez şi mai ales de trebuie să meargă el într-un loc unde se poate fuma.

Îi zămbesc afabil şi îi explic că oricum vom sta înăuntru unde nu se fumează iar eu fumez pentru că îmi face plăcere. În tot acest timp  grupul se depărtase către o masă care evident nu-i acomoda pe toţi şi discuta aprins repartiţia la mese.  Amicul trezindu-se singur cu mine mă întreabă de unde sunt pe o engleză relativă şi greu de definit ca şi origini.

-Din Romănia, îi zic. Tu?

-Din Bucureşti, cu aceeaşi engleză, şi îmi întoarce spatele.

Rămân puţin nedumerit şi mă gândesc că a încercat să facă o glumă, aşa că zămbesc şi il mai intreb odată la care el îmi raspunde acelaşi lucru, pe aceeaşi engleză. Mă uit la el nedumerit totuşi de atitudinea lui şi-l mai întreb, de data asta în limba mă-sii:

-Esti din Romănia da?

-Yes!

-Şi de ce nu răspunzi în română?

-(engleză) Pentru că atunci când călătoresc vorbesc in engleză ca sa ma inteleagă toata lumea!

-(romănă)Bine, zic, înţeleg, dar suntem doar noi doi, nu-i nimeni în jurul nostru ca să ne audă darămite să ne inţeleagă. E aiurea să vorbim în engleză.

Tipul îmi aruncă o privire dezgustată şi îmi spune, total pe lângă subiectul discuţiei, că nu se astepta să mai fie un alt român la Taipusan.

-Să fii sănatos, i-am răspuns  cu un “Du-te’n pizda mătii” în gând.

I-am răpit dobitocului mândria de a fi singurul român in Malaezia la Taipusan.

 

Zi de curăţenie

S-a cam pus praful pe aici…nu că aş avea ceva inteligent de spus
“Stay tuned” cum ar spune francejii

 

De calculatoristi

..si cadavrul sunt eu. Poza e facuta in vastele studiouri foto ale ioanachirita.com.

Si acum spuneti-mi ca nu sunt fotogenic..

 

Ia parola, nu-i parola

Acum un an, intr-o noapte de insomnie ca asta ma gandeam ca ar fi o idee buna sa am o parola temporara pe contul de mail in caz de intru de la Internet Cafe-ul din Vintu de Jos, sa vad ce spamuri mai primesc. Asa ca le scriu astora de la Google:

I will like to see implemented in Gmail a feature of volatile passwords. A volatile password will be a password which will expire after the first use. Each user can create a buffer of passwords which will be used in unsecured authentication situations (public internet places for example). In this way I don’t have to worry that my pass will be stolen.

Ce citesc acum despre Facebook?

Facebook is launching one-time passwords in an effort to make it safer to log on to the social network from public computers.