Joc de glezne cu hipotalamusul

Viata ne ofera destul de des ocazia de a ne juca felurite jocuri instructiv-educative. Va propun azi, pentru ca e o zi de week-end si sunteti cu siguranta optimisti, un joculet care ar putea sa schimbe lucrul asta.

Sa zicem deci ca esti in mijlocul desertului. In jurul tau, numai nisip. Nu, nu e bine, trebuie sa cream o situatie care iti sugereaza cat mai clar cu putinta faptul ca nu ai alte optiuni in afara de cea pe care ti-o dau eu. Sa vedem.. Reluam deci: esti in mijlocul nimicului. Ca urmare, in jurul tau nu e nimic, cat vezi cu ochii, in toate partile. Nimic, nimic, nimic. Gol. Nothing. Si e liniste, de fapt atat de liniste ca nici macar ecoul de la propriile tale strigate nu il auzi. Ca urmare esti cam neajutorat.
Dar nu esti complet singur, ai pe cineva care e langa tine si cu care poti sa iti petreci timpul. Am uitat sa iti zic, timp ai berechet. Iar persoana de langa tine este cineva drag tie, foarte drag chiar, care ti-a fost alaturi multi ani. E foarte important sa fie cineva care te-a sustinut, te-a ajutat, cu care ti-a facut intotdeauna placere sa vorbesti. Cineva caruia ii datorezi multe. Poate fi din familie sau nu, important e sa te simti foarte legat de acea persoana si sa ii datorezi multe lucruri, fara sa fi avut inca timp sa iti platesti datoriile.
Ai identificat o asemenea persoana?
Sigur? Nu are nici un farmec joculetul nostru daca persoana pe care ai ales-o nu se incadreaza in regulile de mai sus, sa stii..
Booon..

Acum sa trecem la partea distractiva: acea persoana nu are timp berechet, ca tine, ci e conectata si depinde pentru a trai, de un aparat, sa zicem de respirat, care merge cu fise. O fisa pe zi si aparatul de respirat isi face datoria. Stai, nu te panica de pe-acum, ca iti dau eu fise. Dar nu prea multe, un borcanel, ca sa facem jocul mai interesant.. Ca asa e si viata: interesanta.

Cum te simti stiind ca omul acela va muri cand tie ti se vor termina fisele din borcanel? Ar putea trai mai mult daca tu ai mai avea fise. Stii exact cand va muri: cand tie ti se vor termina fisele. O sa ii spui si lui? I-ar folosi la ceva? Ai vrea mai multe fise de la mine? Ce-ai fi in stare sa faci pentru ele? Te-ai tarai in genunchi muscand din praf la picioarele mele? Dar daca nu ai fi sigur ca exist? Te-ai resemna la gandul ca urmeaza sa moara curand, in ziua in care tu nu o sa mai ai fise? Ce o sa faci in ziua de dinaintea zilei in care o sa ti se termine fisele? Stii cam cum moare un om care se sufoca?

Ti-a placut jocul? Da, il poate juca oricine, oricand. Dumnezeu iti ureaza un week-end placut in continuare..

Nedumerire lejera, din colectia de primavara-vara 2008

Poti spune fara probleme ca italienii sunt romantici, ca nemtii fac lucrurile ca lumea sau ca japonezii sunt meticulosi. Dar esti xenofob daca spui, de exemplu, ca francezii sunt xenofobi. Cu alte cuvinte, daca identifici o caracteristica a unui brand negativ de tara esti o oaie neagra, insuficient de toleranta.

Ceva scartaie..

Mă doare fix în … alegeri

Duminica asta ar trebui să mergem să stampilăm faţa unuia care sa ne mai ducă cu preşul din fotoliul de primar incă 4 ani şi să incepem să punem mână de la mână să-i construim o vilă, două la munte (eventual cu termopane), să-i umplem garajul de merţane şi să-i plimbăm curvele pe la Paris după genţi Louis Vuitton.

Anul ăsta, ca niciodată … ma doare fix în cur, (CUR, cururi, s.n. (Pop.) Şezut, popou. – Lat. culus.) de alegeri; mi s-a acrit de toţi rahaţii cu sediu de partid şi de toate scursurile din parlament, guvern şi alte instituţii reprezentative, drept urmare, mi se breahane de cine candidează şi de ce?…şi de ăsta în special: Ioan Adrian Vilău

Credeam că am văzut multe la viaţa mea până când am dat de faţa de puşcăriaş a ăstuia. Mă uit la el şi nu-mi vine să cred, îmi creşte tensiunea de nervi şi-mi vine să arunc monitorul pe geam mai ceva ca la golul Danemarcei; deja îmi pare bine că mi-am pus concediul de venit in ţară, după alegeri. Dacă aş fi fost nevoit să-i vad mutra individului la fiecare colţ de Bucureşti o luam razna. De unde tot apar? Cine-i naşte pe ăştia?… şi mult mai trist…Cine-i votează?

“Vrei să auzi şi altceva?”, nu mamiferule, du-te şi automutilează-te,

“Vrem să vedem şi altceva“

Scoate casca din ureche, of-of, mai-mai..

Era sa mor de ras azi-dimineata.. Citeam in Romania Libera o intrebare retorica:

“Cum ar fi ca, in loc sa va inspecteze bagajele, vamesul sa va ceara MP3 playerul sau telefonul mobil pentru a scotoci prin ele, in cautarea unor eventuale fisiere piratate? Este de neimaginat asa ceva, ati spune. Ei bine, nu este asa. Chiar in acest moment niste oameni gandesc astfel de legi.”

Am aflat apoi ca exista sau urmeaza sa existe un “Anti-Counterfeiting Trade Agreement” (ACTA) pe care il coc niste americanitos destepti (vai de mine, ce pleonasm..). Conform acestui docoment, intrebarea “Aveti ceva de declarat?” la intrarea in tara capata conotatii noi, intunecoase si reci:

“In plus, daca acestia gasesc copii de CD-uri sau DVD-uri, MP3-uri si alte materiale de acest gen si decid ca acestea sunt ilegale, proprietarul poate fi retinut si pedepsit.”

Sa presupunem ca aveti un CD, pe care l-ati cumparat din banii vostri castigati din sudoarea mintii. Si sa presupunem de asemenea ca ati vrea sa mergeti pe strada si sa va ascultati muzica de pe acest CD in timp ce ii admirati pe concetatenii dumneavoastra angajati in felurite activitati mai mult sau mai putin dubioase. Ei bine, ati cam incurcat-o daca nu ati achizitionat la momentul potrivit un cd-player portabil. Da, magaoaia aia pe care incapeau, la nevoie, pe post de farfurie, 2 sandvisuri si o sticla de bere in echilibru instabil. Incapeau si mici, dar riscati sa va murdariti cu mustar CD-urile. Nu disperati, exista totusi o portita de scapare. Va copiati melodiile de pe CD pe mp3-player, dar luati intotdeauna cu voi si CD-ul, ca sa puteti justifica faptul ca nu sunteti pirat. Stiu ca nu sunteti pirat si ca acestia au disparut de mult, impreuna cu corabiile lor si cu munti de auri si bijuterii, dar voi trebuie sa demonstrati acest lucru in fata unui vames american.

Am zis “vames american”? Ca m-au lovit brusc niste amintiri din calatoriile mele in America.. Si se facea ca la fiecare aeroport eram anuntat de catre ofiterii americani de la controalele de securitate ca am fost ales, aleator (aleator inseamna ca nu are nici o legatura cu pasaportul meu romanesc), pentru un control amanuntit de securitate. M-am simtit foarte norocos cat m-am plimbat prin State, avand in vedere probabilitatile de a iesi castigator la atatea trageri la sorti consecutive. Dupa care eram buzunarit cu gratie de niste indivizi zelosi nevoie mare. Dar prosti, pentru ca am trecut de fiecare data cu bricheta, desi era interzis. Ce mi-ar mai fi scotocit ei si prin mp3-player sau prin laptop sa imi gaseasca pozele cu Paris Hilton copiate fara copirait de pe internet.. (Apropo, stiam ca numele hotelurilor se scriu inainte de localitatea in care sunt amplasate..)

Dar stati linistiti, campionii lumii la democratie, hamburgheri si razboaie fulger care dureaza ani buni o vor da in bara si de data asta. Oricum, nu prea mai am de gand sa imi mai las amprentele si imaginea retinei prin tari mari consumatoare de petrol o buna bucata de vreme de-acum incolo. Cat despre Franta si Italia, mentionate si ele in articol, nu pot spune ca sunt foarte impresionat. Metode de a-ti proteja informatiile de ochi hrapareti de vamesi exista sau vor fi inventate. iPhone-ul a fost spart in timp record, fie si numai din mandrie, sau din spirit anti-corporatist, nu pentru ca ar fi fost cine stie ce varf tehnic in materie de comunicatii mobile.

Partea nasoala apare insa cand este vorba despre supravegherea traficului utilizatorilor de internet:

“Practic, mediul virtual va fi plasat sub scrutinul autoritatilor din tarile implicate, ceea ce ar putea insemna ca furnizorii de servicii de acces la Internet vor fi fortati sa dezvaluie informatii complete asupra utilizatorilor si a traficului acestora, iar folosirea uneltelor menite sa protejeze identitatea utilizatorilor vor fi restrictionate sau vor deveni chiar ilegale.”

S-au dus mailurile inocente pe care i le trimiteti iubitei cu atasamente din colectia Barry White. O sa cantati serenade sub clar de luna la mititica, jurandu-va ca va doare la basca de Britney Spears si ca nimic nu e mai gadilator la urechea muzicala decat greierii si bazaitul mustelor, care momentan sunt gratis si neprotejate de copirait. Nu conteaza ca cineva care va asculta atasamentele poate sa va citeasca si mailurile, astea sunt detalii, si deja in India s-a renuntat la ele dupa cum au aflat-o pe pielea lor utilizatorii de blecberii..

Dar e prea multa vorbarie pentru “niste oameni” care “gandesc astfel de legi.”
Stati asa, ca bate cineva la usa. Ieri mergeam pe strada si am auzit franturi din ultima melodie a lui Gutza de la un manelist din masina, fara sa platesc. Am incurcat-o. Ne vedem peste 5 ani. Cu suspendare.

De frica

Stau chircit in noroiul rece, intre cele doua roti de tun. Ma ghemuiesc cat pot, imi e frig, dardai, imi clantane dintii. Imi e si frica. Frica de ceea ce s-ar putea intampla cu mine, in orice moment. Frica de intuneric. Frica de apa. Apa de ploaie. Imi vine sa urlu doar pentru ca imi imaginez propriul meu urlet si ecourile lui in noapte. Noapte adanca. Densa. Lipicioasa. De care nu poti scapa. Cam cum nu poti scapa de soarta. Cam cum nu poti scapa de moarte.. O vad cum ma cauta cu un felinar chior, printre ramasitele de la macel. Se misca usor, cu zvacniri nervoase, parca plutind. Nu are cum sa ma rateze, nu are cum, vine incoace bajbaind implacabil.. O mana rece, impersonala, ma apuca de umar, aproape rupandu-mi clavicula. Strig fara zgomot, zvarcolindu-ma sa scap din stransoarea mortii. Stropii de noroi imi scartaie printre dinti, tremur tot: nu vreau sa mor..

Ce s-au mai distrat prietenii cu care iesisem la picnic, uitand-se la mine cum ma zvarcoleam prin somn.. Sunt simpatici. O sa mai ies cu ei la iarba verde si data viitoare.

Ţâţe frate…ţâţe

Mi-aş dori sa mă reîncarnez într-o blondă bună şi cu ţâţe mari

Am dat zilele astea, aruncat subtil de un link ascuns prin Hotnews, peste un articol al unei dudui talentate, in Libertatea, un adevătat OTV al presei scrise, in care scria mare, cu litere de o şchioapă că i-au scăzut ţâţele lu’ Mama Natură cu nici mai mult nici mai puţin de …10 centimetri. Îmi inchipui ce freamăt trebuie să fi fost in metrou in ziua respectivă, ce dramă trebuie sa fi trăit casta stungarilor si sudorilor bucureşteni; ce cutremure in China?, ce burse?, ce petrol?…asta ştire să te lase fară suflare!

La prima citire, atras fiind de poza generoasă care insoţea articolul, am inţeles “căzut” in loc de “scăzut” şi deja mi se făcuse milă de sărmana fiinţă… o şi vedeam prinzându-şi sfârcurile in fermoarul de la blugi grăbită fiind să nu piardă Mallul de ora 5.

În aceeaşi notă, am aflat că şi o altă măndră purtatoare de “Ţâţe naţionale” din categoria “Meteo”, Simona Senzual (sic), a fost la olimpiadă la matematică. Acum nu a specificat cănd şi de ce, şi probabil nici ce înţelege ea prin olimpiadă dar în fine…ţăţe să fie că restul e deja in plus.

Trăgând linie acum stau şi ma gândesc că cei mai ofticaţi oameni din românia (da…cu “r” mic) sunt studenţii de la facultatea de hidrologie şi meterologie…stai frate prin examene ca prostu’ şi vin doua ţăţe si-ţi explică cum stă de fapt cu fronturile atmosferice şi că mâine o să fie vreme parţial noroasă, cu averse răzleţe de ploaie, local grindină…

Şi în încheiere, vă las să savuraţi încă o descoperire de proporţii (acum că tot am aterizat pe Marte şi nu mai avem ce studia)

Dupa ani de cercetari (şi labe triste probabil), un sexolog italian a ajuns la concluzia ca intre forma sanilor si personalitatea domnisoarelor si doamnelor e o legatura stransa. Forma de pepene: Ie place sa manance mult si sa fie rasfatata si admirata, dar nu este pasionata de sex. Forma de ananas: este inteligenta, o femeie de cariera, dar si foarte romantica. Este foarte fidela si iubeste intens. Forma de lamaie: aceste femei sunt intotdeauna vesele si ironice. Forma de cireasa: sunt sirete si inteligente. Sunt partenere deosebite pentru iesirile in oras sau pentru vacante si nu refuza nici partidele de sex.

Mai bine cu zahar..

Tata sta intr-un bloc din buricul targului, in dulcele targ al Iesilor. Pentru ca visul romanilor este sa aiba o masina si sa se duca pana la coltul blocului cu ea sa cumpere paine, si pentru ca autoritatile locale au alte treburi decat sa bibileasca infrastructura, in mod constant parcarea blocului si straduta de acces in ea sunt gatuite de tot felul de masini.

La intrarea in parcare dinspre bulevard, este instalat un semn mare cu “accesul interzis cu exceptia riveranilor”. Insa cei care intra si parcheaza deamboulea se gasesc cu duiumul si sunt de mai multe specii.

Specia “ma doare in c.r” este caracterizata, bineinteles, printr-o durere acuta in c.r. Din cauza acestei dureri, functii vitale ale organismului le sunt afectate, de cele mai multe ori, pentru totdeauna: vazul, auzul, vorbitul, dar si ganditul. Aceasta specie poate fi, la randul ei, impartita in subspecii, dintre care as putea aminti in treacat subspecia “ma doare in c.r si stiu sa injur” sau subspecia “ma doare in c.r si te si bat”. Nu intru in detalii momentan, pentru ca sunt sigur ca voi avea zilnic ocazia de a identifica subspecii noi, toata viata.

Specia “eu sunt curat” este o specie pe cale de disparitie. Un ajutor de nepretuit pentru eliminarea acestei specii provine de la autoritati, fie ele locale sau nationale. Indivizii care fac parte din aceasta specie mor in general cu legea de gat sau de plictiseala si inima rea pe vreo sosea pe care un lucrator de la drumuri a uitat un semn de limitare a vitezei la 10km/h. De obicei mor tineri, incercand sa schimbe ceva.

Sau se transforma incet-incet in specia “las-o ma, ca merge-asa”. De fapt nu merge-asa, si ei stiu asta, dar ne-vrand sa faca infarct, se prefac optimisti si ignoranti. Ar putea sa schimbe lucrurile, dar asta ar implica un consum de energie suplimentar, neproductiv, fara efecte imediate asupra persoanei lor. Din cand in cand se inhaiteaza cu prima specie sau mai dau niscaiva bobarnace la muribunzii din a doua. Au inteligenta peste medie, sub medie sau exact pe-acolo.

Alaltaieri, in timp ce ieseam cu masina din curtea blocului, m-am surprins strecurandu-ma la limita printre o masina parcata deamboulea, fara sofer si un Megane berlina cu sofer. M-am oprit, am dat jos geamul si cu ceea ce credeam eu a fi o grimasa politicoasa, m-am adresat soferului.

- Ati observat semnul acela din..
- Treci, treci, ca ai loc, face indatoritor soferul.
- Dar ati observat semnul acela din..
- .. (isi da jos geamul ca sa ma auda)
- Ati observat semnul acela din capatul strazii pe care scrie ca este interzis, cu exceptia riveranilor? reusesc eu in sfarsit sa imi duc intrebarea pana la capat.
- Da, da’ eu nu stiu ce inseamna “riveran”, asa ca..

Am renuntat. Atat din cauza masinilor care se stransesera in spatele meu si ma claxonau, cat si din cauza faptului ca nu ma puteam hotari daca personajul din Megane facea parte din specia 3 sau o subspecie tip 1.
Dar acum m-am hotarat. Bobi sau Bobo, care oi fi tu, de la “Fara zahar”, mai bine cu zahar mai baietule mai, mai bine cu zahar..

Salvati planeta. Mergeti cu trenul.

Calatoria cu trenul in romania, se stie, nu este unul dintre lucrurile fara de care nu se poate trai. Si totusi fiecare dintre noi a trecut macar o data prin furcile caudine ale cefereului. In fond si la urma urmei, face parte din drumul initiatic al romanului catre propria sa identitate nationala. Drum care se dovedeste a fi cam sinuos in ceea ce ma priveste..

Niste treburi care nu sufereau amanare m-au impins zilele trecute la un gest necugetat: am achizitionat, contra sumei de 156 de lei, doua bilete de tren pe ruta Constanta – Iasi, la clasa intai. Pentru necunoscatori, este vorba despre un tren accelerat. Atat de accelerat, incat mai mult sta decat merge, reusind un record greu de egalat de catre alte trenuri europene: aproximativ 400 de km parcursi in doar 8 ore si jumatate. Pana nu demult, trenul oferea niste conditii exceptionale, menite sa usureze nefericitilor calatori numararea spicelor de grau de pe marginea caii ferate (reamintesc faptul ca viteza trenului permite, pe multe tronsoane, practicarea acestei indeletniciri pasnice si sanatoase). Printre aceste conditii mentionez cu nostalgie, dar si cu o oarescare greata, faimoasele banchete 4-in-1 din musama de la clasa a doua, fotoliile cu paduchi de la clasa intai, toaletele putind a urina de la ambele clase si indiferenta superioara a lucratorilor cefere. Ma opresc aici, pentru ca exista riscul de a va trezi amintiri pe care mai tarziu nu le veti mai putea controla..

Am ajuns la timp in gara din Constanta cu foarte mult noroc si cu un taxi. Soferul taxiului a avut la randu-i nevoie de ceva noroc, la felul cum conducea, asa incat m-am simtit nevoit sa ii imprumut nitel dintr-al meu. A fost un gest spontan din partea mea, in timp ce ma tineam de bord cu picioarele infipte in podea, cu un ochi holbat la spatele masinii din fata, cu celalalt ochi holbat la fata masinii din spate si cu urechile zgariate de scartaitul disperat al rotilor pe asfalt. Dar asta este la randul ei o cu totul alta poveste.

Trenul a aparut incet, cu spatele, la linia 1, ca de obicei. Bineinteles ca aveam bilete la vagonul 8, din cele 3 vagoane ale trenului, dar nu mi-am pierdut timpul cautand celelalte 5 vagoane lipsa, pentru ca eram ocupat sa observ ca ceva era schimbat la faimosul accelerat Constanta-Iasi: vagoanele fusesera reconditionate si nu mai existau compartimente. In plus, dupa cum aveam sa constat mai tarziu, geamurile nu se mai puteau deschide, iar cefereul, in generozitatea sa nemasurata se angaja sa ne asigure aer conditionat pe toata durata calatoriei! E drept ca la urcarea in vagon aerul parea inchis, aproape sufocant si putea din greu a transpiratie, dar mi-am zis ca sistemul de ventilatie va intra in functiune la pornirea trenului. Speranta moare ultima. Intotdeauna.

Dupa vreun sfert de ora de mers m-am gandit ca ar fi cazul sa iau initiativa. Stiti cum se taraie ramele pe peretii unui borcan? Cam asta era atmosfera in vagonul nostru de clasa 1. Bineinteles ca pe controlor l-am gasit in vagonul de clasa a doua, unde era al naibii de racoare.

– Buna ziua, fac eu.
- Buna ziua, imi raspunde politicos controlorul uitandu-se nepasator in zare.
- Nu va suparati, va rog (e bine sa incepi, preventiv, cu formula asta. Nu se stie cand s-ar putea sa regreti ca nu ai folosit-o din timp..), vagonul de clasa intai are vreun sistem de ventilatie, ceva?
- Aaare, cum sa nu?!? se mira controlorul, atat de convingator incat incepusem deja sa il cred. Dar m-am gandit ca poate nu pusesem intrebarea corecta. Asadar am mai bagat o fisa:
- Si mai si merge?
- Daaaaa.. Trebuie sa fie pornit. Vin imediat la dumneavoastra..

Am plecat bombanind spre vagonul meu in care lumea fierbea cu voiosie, dar nu inainte de a-i reaminti controlorului ca am platit o caruta de bani pentru un bilet la clasa intai si ca nu sunt prea mare amator de sauna. In scurt timp controlorul a traversat vagonul, a mesterit ceva la un panou si a plecat satisfacut din nou la clasa a doua. Probabil ca datorita imaginatiei mele bogate, am ramas pentru cateva clipe cu impresia ca o boare de aer, cam asa cum sufla un peste pe uscat, razbatea din fantele de aerisire. Am mai fiert la foc mic inca vreo jumatate de ora, pana cand ambii controlori (caci la 3 vagoane e musai nevoie de 2 controlori) au venit sa controleze biletele. Unul dintre ei era mai dolofan, sfatos, inofensiv, dar cu o sclipire vaga de nebunie in ochi. Cunosc genul si nu m-as baza pe el in cazul in care m-as hatzana in gol de pe o stanca, suspendat in propriile mele izmene. Celalalt era uscativ si repezit. In alte conditii probabil ca m-ar fi si pocnit daca as fi sarit calul. Dar amandoi fusesera instruiti sa fie cat de cat politicosi.
De data asta l-am luat in primire pe cel dolofan:

- Sistemul asta de aer conditionat merge in momentul de fata?
- Daaaa, zice el fara prea multa convingere in glas.
- Dumneata ma vezi cat sunt de fiert?
- Atata poate.. Si duce mana catre aerisire, testand curentul de aer. Ridica apoi din umeri si ma priveste deznadajduit (ca nu scapa de mine, nu ca nu are ce face)
- Si nu faceti nimic?? Fierbem toti 8 ore si jumatate si dumneata ridici din umeri?
- Daca atata poate..
- Fa si dumneata macar un raport, scrie ca toti calatorii din vagonul de clasa intai au fiert in suc propriu tot drumul. Sa se stie..
- Eeeeee.. ofteaza dolofanul, rapoarte stie sa faca toata lumea..
Trosc de una pleosc de alta, mi-am zis, si mi-am reluat locul.

Am fiert in liniste si voiosie, atat la propriu cat si la figurat, pana la urmatoarea aparitie a controlorilor. Cine spune ca un creier fiert nu poate gandi, se insala amarnic. Aveam idei cu carul, majoritatea fiind razbunatoare, dar am ales sa fiu doar sadic asa ca i-am invitat, cu caldura, pe controlori sa savureze calatoria alaturi de noi. Terifiati probabil de niscaiva perspective sumbre direct legate de invitatia mea amabila, s-au zbatut amandoi, spre amuzamentul tuturor celor din vagon, incercand sa deschida geamurile. Dar la cefere nu se fac treburi pe jumatate, drept dovada geamurile nici nu s-au clintit. Au renuntat amandoi, si-au scos sepcile si s-au asezat cuminti intr-un capat al vagonului. N-a trecut mult si si-au scos si hainele, apoi au deschis usile de la vagon in timp ce eu imi turnam din plin pe gat galeti intregi din dulcea licoare a razbunarii. Capra vecinului murea incet, in chinuri lente, ca si mine..

Pe la Faurei, dupa vreo trei ore, au sters-o finut si nu i-am mai vazut pana la Iasi. Eu m-am mai fiert vreo ora-doua, dupa care am inceput sa aiurez ceva legat de o masina decapotabila si labartata, cu capacitate cilindrica indecenta, pe o autostrada americana luungaaaa, luungaaa, ce se pierde in lumina asfintitului (stiti cliseul).

Experimente…Broquel Malbec

Am stors în seara asta ultima picatură dintr-un Broquel Malbec din 2005.

Un vin argentinian excepţional, cu o culoare intensă şi extrem de aromat ce aduce uşor a fructe de pădure.

E de departe unul din cele mai bune vinuri băute în ultimul timp.

Mai experimentăm…

omul, cel mai bun prieten al câinelui

Fără a avea limită de vârstă pentru consum, o bere făcută special pentru câini a dat lovitura în pet-shopurile australiene. După ce ieşi cu cel mai bun prieten al tău la terasă, acesta te şi poate ajuta să ajungi acasă, fiindcă berea pentru caţei nu conţine alcool. În plus, este sănătoasă pentru rinichi, conţine proteine şi grăsimi şi are gust de friptură (Hotnews.ro)

După ce săptămâna trecută NASA ne-a ţinut în suspans ca să ne anunţe mai târziu victorioasă că, după 50 de aşteptare, a găsit strămoşul Loganului ascuns după un bolovan prin galaxie, iar biserica, catolică a recunoscut dreptul extratereştrilor de a da mâna cu Sf Petru, e rândul australienilor să ne uimească cu “berea pentru câini”.

Acum dacă tot ne târâm prin tribunale cu Patrocle şi îl mai şi futem din când în când (vezi cazul americanului din Florida care a luat la rând cei doi ciobaneşti din curte, lucru neinterzis încă în acel stat) de ce să nu-i dăm şi o bere?

Măi fraţilor, vorba lui nea Amza, dacă tot îi daţi sărmanului patruped o alternativă plăcută la banala apă şi insipidul lapte…de ce dracu’ nu faceţi berea asta si cu gust de…..BERE?

Şi acum, de ce trebuie să-l privăm pe Azorel de o plăcută mahmureală şi de ce să nu-i dăm şi lui o ieşire onorabilă din situaţii jenante, ca la tot omu’ de rând…

“Scuzaţi-mă doamnă, dar când v-am muşcat de cur şi v-am călărit piciorul eram….beat”

Aşteptăm cu interes următoarele produse revoluţionare: vodka cu gust de peşte, pentru pisici şi vinul cu gust de caşcaval, pentru hamsteri…toate fără alcool bineînţeles.