Mă doare fix în … alegeri

Duminica asta ar trebui să mergem să stampilăm faţa unuia care sa ne mai ducă cu preşul din fotoliul de primar incă 4 ani şi să incepem să punem mână de la mână să-i construim o vilă, două la munte (eventual cu termopane), să-i umplem garajul de merţane şi să-i plimbăm curvele pe la Paris după genţi Louis Vuitton.

Anul ăsta, ca niciodată … ma doare fix în cur, (CUR, cururi, s.n. (Pop.) Şezut, popou. – Lat. culus.) de alegeri; mi s-a acrit de toţi rahaţii cu sediu de partid şi de toate scursurile din parlament, guvern şi alte instituţii reprezentative, drept urmare, mi se breahane de cine candidează şi de ce?…şi de ăsta în special: Ioan Adrian Vilău

Credeam că am văzut multe la viaţa mea până când am dat de faţa de puşcăriaş a ăstuia. Mă uit la el şi nu-mi vine să cred, îmi creşte tensiunea de nervi şi-mi vine să arunc monitorul pe geam mai ceva ca la golul Danemarcei; deja îmi pare bine că mi-am pus concediul de venit in ţară, după alegeri. Dacă aş fi fost nevoit să-i vad mutra individului la fiecare colţ de Bucureşti o luam razna. De unde tot apar? Cine-i naşte pe ăştia?… şi mult mai trist…Cine-i votează?

“Vrei să auzi şi altceva?”, nu mamiferule, du-te şi automutilează-te,

“Vrem să vedem şi altceva“