Tinereţea şi tinerii ei
Scris de eddy pe 30 iulie, 2008
Mă găseam într-o duminică dimineaţa, undeva pe la ora nouă, cutreierând aleile cişmigiului. Pe un pod era ea cu el, tineri, chiar foarte tineri, undeva pe la cincisprezece ani. Ea imbufnată…el nedumerit, intrebător…cercercetând fiinţa de lângă, scufundându-se din ce în ce mai rău..călca pe nisipuri mişcătoare pe care încă nu le înţelegea.
La un moment dat ea izbucneşte in plăns…el disperat, căutându-şi cuvinte… După un timp ea se opreşte şi tacticoasă scoate o trusă de cosmetice, analizează atent urmările lacrimilor şi le corecteaza meticulos..el fericit, convins fiind că a reuşit să o liniştească…incă nu ştie ce a zis şi nici nu dă seama ce s-a întâmplat dar e convins că a reuşit…
Pleacă amândoi, ea înainte, relaxată, el în spate, carându-i geanta, cu privirea in pământ încă nedumerit…poate într-o zi o să înţeleagă…
Vali spus
Eu nu cred ca va intelege vreodata. Ar trebui sa inteleaga ceva ce dintre ei doi, macar ea stie. Dar nici ea nu stie sau intelege…
Iar daca mai vrea sa ii fie alaturi cateodata e mai bine sa nu intrebe/sa se intrebe ‘de ce?’
E mai bine sa uite
E o munca zadarnica si cumplita sa intelegi o femeie… cateodata
krrokkx spus
Pot confirma ca barbatii inteleg greu sau deloc femeile. Eu, de exemplu, nu am inteles comentariul lui Vali..
Vali spus
Reiau doar ideea fara cuvinte multe ca sa nu te pierd iarasi
: cateodata e mai bine sa nu incerci sa intelegi.
Daca ti se pare ca e prea greu de inteles, e mai usor si mai sanatos sa nu te chinui. Lucrurile sunt prea simple ca sa le complicam incercand sa intelegem unele toane ale tineretii.
krrokkx spus
“Asa e, ai dreptate..”
dreamingjewel spus
Vai, săracul băiat!
Am asistat odată la o scenă de-asta într-un local. Cred că erau ceva mai mari, 16-17 ani aş zice. Ea, supărată de n-a deschis gura toată seara decât pentru răspunsuri monosilabice, în timp ce el nu mai ştia cum să îi intre în voie. Scria clar pe el “fraier sincer şi îndrăgostit” de mi se rupea inima ce dezarmat era în faţa botoşeniei ei autosuficiente. La final el a cerut un desert şi o tot îmbia şi pe ea cu linguriţa să mănânce, ea nimic. Îmi venea să mă scol şi să o plesnesc, pe bune! Dacă tot eşti aşa de supărată, de ce pula mea ai mai ieşit cu el în oraş?!!!
Mă rog, răspunsul e evident, dacă stătea acasă nu putea să îl perpelească pentru crima imaginară pe care sărmanul ar fi comis-o, chipurile…
eddy spus
trebuia să o căpăceşti…probabil acum citeam un blog pe undeva despre incident
…mai greu până le inveţi pe toate…la început ţi-o mai iei, iar unii nu se învaţă minte niciodată…
dreamingjewel spus
Eu eram la altă masă, că dacă erau cu mine îi ziceam eu fetei vreo două, că nu am greţuri.
eddy spus
acum dacă mă gândesc mai bine, eu l-aş fi dat şi pe el cu capul de masă de vre-o două, trei ori…poate îi venea mintea la cap
krrokkx spus
S-au dus naibii vremurile bune cand barbatii veneau acasa de la vanatoare, le pocneau vreo doua dupa ceafa plini de afectiune femeilor, se fugareau nitel prin batatura ca sa capete pofta de mancare si dupa aia se tavaleau cu zgomote guturale prin paie dupa ce mancau, pentru usurarea digestiei. Acu suntem sub papuc saracii de noi.. (Eu nu sunt sub papuc. Vorbesc si eu din ce-am mai auzit de pe la unu’, de pe la altu’..).
A unsprezecea poruncă « Dreaming Jewel spus
[...] mi-a trecut prin cap în timp ce şedeam la o tacla pe un blog. Ocazie cu care mi-am amintit o mică scenetă care m-a enervat la vremea [...]