Din ciudateniile vietii

Cica erau odata un patrunjel si un morcov care se plimbau pe mijlocul strazii principale a unui orasel de munte. Stiti cum sunt oraselele de munte (ale lor, nu ale noastre), e liniste pe inserat iar daca esti atent auzi lingurile cum clincane prin farfurii in case. Patrunjelul ii explica morcovului mici diferente intre radacinoasele cu varf:

- Stii, portocaliul asta al tau atrage mustele.
- Sa am pardon, daca stai in soare, puti.
- N-am eu ocazia sa putrezesc in soare, n-ai nici o grija. Astia ca mine sfarsesc fierti, prin ciorbe, se mandri patrunjelul.
- Mda, de parca n-am vazut io si morcovi fierti in ciorbe..

Deodata din spate se auzi apropiindu-se un gafait. La inceput nu ii dadura atentie, dar foarte repede ii ajunse, alergand, un melc. Alerga destul de repede melcul, improscand pietricele in dreapta si in stanga. Cand ajunse in dreptul lor, melcul urla la ei din scurt, icnit:

- Legume proaaasteee!

Nici morcovul, dar nici patrunjelul (recunoscut ca fiind mai iute din fire), nu apucasera sa schiteze nici o reactie, ca melcul disparuse deja, intr-un nor de ulei incins si fum, dupa varful dealului. Cand isi veni in fire, morcovul se intoarse catre patrunjel:

- Ce ciudatenie, patrunjelule!.. Un melc care vorbeste!! Wow. Vorba cantecului: you live, you learn.
- Da, dar tu oricum puti in soare, deci..

PS In alta ordine de idei, daca stai intins pe spate, sub un copac, o sa vezi copacul si atat. In cel mai bun caz mai apuci sa vezi niste bucati din cer. Iar noaptea o sa vezi niste umbre intunecate printre 2-3 stele clipocind (daca e senin, fireste). Oricum, nu va prea sfatuiesc sa stati noaptea aiurea cu fata in sus pe sub copaci. Mai cad insecte..