Lessons learned

A fost odata ca niciodata o echipa de intelectuali destoinici, vreo treizeci la numar, angajati sa munceasca in domeniul privat spre propasirea altor intelectuali destoinici, vreo doi la numar.

Luni dimineata, la ora 9 fix, angajatii s-au insiruit la poarta unitatii unul cate unul. Dupa care au intrat in liniste in birourile lor. Fiecare si-a scos ciocanelul din servieta si au inceput sa se bata in cap unii pe altii in functie de mailurile primite, recent sau mai demult. La ora 13:00, ciocaneala a incetat, angajatii ducandu-se la masa. Au mancat in liniste, pentru ca ii cam dureau capetele. La ora 14:00 angajatii s-au intors la lucru mai intremati, reluandu-si ciocanelele lor favorite. Pe la 18:00, au inceput sa plece, ametiti, spre casa, unde si-au petrecut seara oblojindu-si cucuiele. E drept ca altii au preferat sa continue ciocaneala si acasa, pe propria tartacuta, nu se stie de ce.

Azi asa, maine asa, timp de vreo doua saptamani, pana intr-o zi cand, deranjati de sangele si bucatile de creier de pe birouri, ceilalti doi intelectuali i-au chemat pe toti la o sedinta de “lessons learned”.

- Ce ar trebui imbunatatit ca sa nu mai existe mizeria asta prin birouri? au intrebat cei doi intelectuali propasiti.
- Am eu o idee, se itzi un angajat plin de cucuie si cu un ochi spart. Ciocanelele astea sunt prea mici, de aia fac atata mizerie. Eu zic sa ne dati niste ciocane mai mari.

Zis si facut. Saptamana urmatoare, luni, angajatii au primit niste ciocane mari cu care si-au executat ciocaneala zilnica. Peste alte doua saptamani, cei doi intelectuali propasiti, impiedicandu-se de niste cadavre, au organizat o noua sedinta de “lessons learned”.

- Situatia s-a imbunatatit, nu mai e asa multa mizerie pe birouri. Dar acum e plin de cadavre pe jos. Ce facem? s-au intrebat mirati cei doi propasiti in fata celor 14 intelectuali destoinici ramasi.
- Stiu eu, stiu eu, se itzi un alt angajat cu fractura deschisa de craniu. Din moment ce ciocanele mai mari au imbunatatit situatia data trecuta, eu zic ca de data asta sa ne dati baroase.

Zis si facut. Saptamana urmatoare, luni, angajatii au primit baroase cu care si-au executat ciocaneala zilnica. Vineri dimineata, cei doi intelectuali, usor ingrijorati, au organizat o noua sedinta la care l-au chemat pe singurul intelectual angajat ramas.

- Ce ne facem cu tine? E plin de cadavre, mizeria pute, iar tu nu mai esti in stare sa iti dai nici singur in cap cu barosul, daramite sa le dai in cap la altii..
- Bea dea gheghe dum, bolborosi angajatul ramas din gingiile in care se balanganea sinistru un singur dinte, incercand in zadar sa ridice barosul ca sa isi dea in cap cu el.
- Stiu eu, stiu eu, zise entuziasmat celalalt intelectual propasit. Sa il dam afara pentru ca nu isi face treaba conform metodologiei firmei noastre..

Zis si facut. Luni, in firma a fost liniste, ca de altfel si in restul saptamanii. Vineri, cei doi propasiti nedumeriti au mai organizat un “lessons learned”.

- Tu ce dracu ai invatat din asta? intreba unul dintre ei scarpinandu-se nervos pe ceafa.
- Nimic.. Dar mi-a placut. Angajam altii?