De alegeri
Scris de krrokkx pe 12 noiembrie, 2009
Se pare ca acum ceva ani eram mai tanar, eram in liceu. Erau alegeri pentru primar, intr-un oras mare, sa ii zicem.. Iasi. Tot pe-atunci era moda cu sponsorizarile (tin minte ca m-am dus si m-am milogit pe la niste patroni sa imi sponsorizeze o excursie in Franta, dar asta e alta poveste).
Cica eram un elev bun, cu ceva inclinatii pentru stiintele exacte. Ca atare, aveam si un oarescare renume de baiat silitor, intr-un liceu destul de bine vazut. Vine intr-o zi directoarea liceului, o doamna pentru care am un respect deosebit si acum, sa ne spuna pe un ton soptit ca urmeaza zilele liceului, n-au bani, dar PSD-ul s-a oferit sa le dea o sponsorizare daca trimit niscaiva elevi la intalnirea candidatului lor cu tineretul iesean. Asa ca ne-a intrebat daca ne bagam. Fireste ca ne-am bagat, dupa ce am negociat cu ea sa ne scuteasca de ora de chimie de a doua zi.
Am ajuns la faimoasa intalnire, care se desfasura intr-un cadru colocvial, cu masline si fursecuri. In fundal, un televizor mergea bezmetic in timp ce un veteran de razboi debita, spre disperarea organizatorilor care il invitasera, fraze sforaitoare despre un razboi care nu fusese al meu. In cele din urma a pus mana pe microfon candidatul minune. Ne-a promis ca ne va rezolva toate problemele noastre de tineri. Sa stam linistiti, stie exact ce ne dorim, astfel ca, daca va ajunge primar, va avea grija sa construiasca o discoteca pe 7 nivele. Fireste ca devenea din ce in ce mai amuzant, mai ales ca parea sa creada in ceea ce spune. Prin metoda auto-inflacararii, ne-a destainuit condescendent ca a observat si el ca Piata Unirii e trista (sic!), dar va avea grija sa o vopseasca in culori vesele. Noi, intre timp, facuseram rost de telecomanda de la televizor cu care am schimbat linistiti si dezinteresati canalele pana cand s-au prins niste indivizi zelosi si ne-au confiscat-o. Cireasa de pe tort a constat din propunerea lor cam cu jumatate de gura ca unul dintre noi sa organizeze o seara la o discoteca pe cheltuiala Partidului. Pe candidat il chema Burlui, fusese doctor stomatolog dar acum avea o clinica privata.
Fratele meu s-a prezentat si s-a oferit sa organizeze discoteca. A antamat trebusoara, a distribuit invitatii gratis si a invitat si alte partide, cum ar fi PNL-ul, la distractie. Va reamintesc, inca nu terminaseram liceul. A iesit o minunatie de manifestare, mai ales ca partidele s-au huiduit intre ele toata seara, de fiecare data cand au avut ocazia. Asta se intampla duminica seara. Luni dimineata tata a primit un telefon de la niste baieti veseli din PSD care il cautau pe fratele meu sa vina si sa semneze ca intra in PSD. Tata s-a bucurat de n-a mai putut, si de bucurie a trebuit sa se duca si sa se roage de aia “sa il lase in pace ca e tanar si nu stie ce face”.
Burlui n-a iesit atunci la alegeri, in parte si din cauza ca eu nu l-am votat. Noi, astia tineri, ne-am luat-o pe coaja de la profa de chimie careia nu i-a pasat de intelegerile noastre obscure cu directoarea. In schimb au trecut ani buni (si multi) de-atunci. Bucurestenii l-au votat pe Burlui al lor, cu autostrazile lui suspendate cu tot. Provincia a votat bezmetica de fiecare data, ba un mosulet nociv sarac, ba un profesoras steril cu barbison, ba un presedinte jucator. Indata o sa ne alegem din nou presedinte, dintr-o paleta cam pastelata, ca sa nu zic stearsa. Eu sigur o sa ma duc la vot, pentru ca nu se poate altfel. Deci, cum facem?
