RSS

Mai roman ca altii

Sunt roman. Nu am ales sa fiu roman, la fel cum nu iti alegi parintii, sexul sau culoarea pielii. Am unele drepturi si obligatii „castigate” doar in numele nationalitatii ce mi s-a facut cadou la nastere. Punct.

Un astfel de drept e dreptul meu de a vota. Sunt roman si am dreptul sa votez PERMANENT. Si cand am diaree si cand mi-e foame si cand ma lafai pe un yacht pe Mediterana, dar si cand sunt la cules de capsuni. Si cand imi platesc taxele si cand nu mi le platesc. Si cand am proprietatati si cand nu am. Si cand votez cu „cine trebuie” si cand votez cu „cine nu trebuie”. Oricat de rupt in fund si de departe sau de aproape as fi de Romania, am dreptul sa votez PERMANENT, pentru exact acelasi motiv pentru care curge apa in jos si nimic mai mult. 

Si tot pentru ca sunt roman am dreptul sa ii spun primului ministru al Romaniei sa gaseasca o modalitate cat mai sigura prin care sa putem toti vota, in loc sa caute modalitati prin care sa ne scoata din liste. Am dreptul sa ii spun presedintelui de paie ca nu voi vota niciodata un om care ma ignora avand drept criteriu domiciliul meu, sau mai rau, ma umileste numindu-se mai roman ca mine. Si am dreptul sa ii spun ilustrului semi-necunoscut care mi-a spus cu obida „tocmai mi-ai nenorocit bunica” pentru simplul motiv ca votul meu nu s-a potrivit cu idealurile lui, ca nu am avut ocazia sa aleg daca sa fiu conational nici cu ea si nici cu el.

Nimeni nu se poate considera mai roman sau mai putin roman ca ceilalti romani. Ne vedem la urmatoarele alegeri.

Nota bene:

1. Buletinele expirate nu pot fi reinnoite prin ambasada, duh.. Bine ca guvernul le numara separat atunci ii convine situatia.
2. In toate formularele pe care le completez la ambasada, sunt fortat sa pun domiciliul din Romania in conditiile in care toate incep cu „Subsemnatul .. cu domiciliul in ..” iar eu nu mai „domiciliez” in tara. Cui ii pasa si de ce i-ar pasa..
3. Intrebat la ambasada „Care este diferenta dintre pasaportul electronic simplu si cel pentru cetateni romani cu domiciliul in strainatate?”. Raspuns oficial (NU de la portarul ambasadei), prin interfonul ghiseului, tzafnos, desi suna dumb: „E acelasi lucru, doar ca pasaportul simplu e simplu iar cel pentru cetateni romani cu domiciliul in strainatate este pentru cetatenii romani cu domiciliul in strainatate”. N-am mai insistat, sa nu deranjez neuroni – si ea era romanca.
4. Intrebare pentru toti politicienii, dar mai mult pentru cei ce ne ignora pe criterii geografice: nu este si problema lor ca peste 15% dintre romani muncesc in strainatate si nu in tara?

 

Etichete: , ,

E ceva în neregulă cu Antonescu…

PSD-ul ar trebui să facă o analiză lucidă a ultimelor alegeri:

Știi dragă Antonescu, tu ai fost alături de noi în cele mai grele momente, când a pierdut Geoană, erai lângă noi, alături de noi, acum când am facut-o de oaie la referendum la fel, ai fost lângă noi.

Dragă Crin, cred că ne porți ghinion….

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 30 iulie, 2012 in crin antonescu, dan voiculescu

 

Etichete: , , ,

Because I say so

Cred ca suntem de acord sa spunem ca primul ministru si presedintele interimar apar mai des la televizor decat   presedintele suspendat – un trend care nu s-a schimbat de foarte mult timp. In acest context, se cuvine sa sumarizez in cele ce urmeaza unul dintre cele mai reusite articole pe tema jurnalismului televizat pe care le-am putut gasi. Din pacate nu am putut scrie eu insumi unul, pentru ca am familie si un servici solicitant care nu are nicio legatura cu psihologia, jurnalismul sau politica.

Autoarea, o ilustra anonima (pentru unii) sau nu (pentru altii), provocata fiind de sublinierea repetata a importantei jurnalismului „obiectiv si echilibrat” in cadrul scolilor de jurnalism, prezinta o lista interesanta de mici artificii de deformare a realitatii in media. Pentru ca (si aici sunt mai mult decat de acord) chiar si cel mai bine intentionat jurnalist afecteaza, intr-un fel sau altul, obiectivitatea mesajului pe care il transmite. Dar ajunge cu vorbaria, sa trecem direct la desert. Iata lista, cu aplicatii practice din fauna locala:

1. Repetitia defineste adevarul

Este unul dintre lucrurile cele mai parsive in propaganda, fiind extrem de eficient tocmai pentru ca pe repetitie se bazeaza procesul de invatare. Repeti pana tii minte, ca sa inveti. Si ti se repeta pana tii minte, in spalarile pe creier, tot ca sa inveti.. Autoarea il citeaza pe Goebbels, ministrul propagandei al lui Hitler: „Daca repeti o minciuna suficient de mult, va deveni adevar”, dar sa nu mergem atat de departe (geografic vorbind) cand avem tone de exemple neaose:

– filmuletul cu Basescu lovind copilul a fost repetat obsesiv, ore in sir la televizor, in rafale de 3-4 repetitii. Nu conteaza daca filmul in cauza a fost sau nu trucat, pentru ca aceasta tehnica nu are nimic de-a face cu demersul logic. Ea stampileaza prima impresie, aia care, stim cu totii, conteaza.

– secventele cu Basescu parasind ultima sedinta a Parlamentului la sedinta de suspendare din 2012 si fluturand mana catre publicul din sala. Daca va uitati la stiri, nu aveati cum sa o ratati. Desi pare inocenta, a fost prezentata in rafale fie la stiri, fie la talk show-uri, fara sa te fi asteptat sa o vezi din nou, si induce ideea unui adio, mai degraba decat un la revedere. Haideti, faceti-i si voi cu mana.

– faimoasa formula „Jos Basescu”. Aici repetarea s-a facut la intervale mai mari si nu in rafale imediate. De altfel daca studiem discursurile lui Antonescu de pe site-ul sau oficial, observam ca este un mare adept al repetitiei, nu e de mirare acum de ce:

„(1)Vorbesc de ani de zile despre derapajele anti-democratice şi anti-constituţionale ale preşedintelui Traian Băsescu. (2)Vorbesc de ani de zile despre tendinţele sale autoritariste şi dictatoriale, (1)despre dispreţul său faţă de oameni şi faţă de legi, (2)despre dispreţul său faţă de statul de drept, (3)despre dispreţul său faţă de tot ceea ce nu este controlat de către domnia sa şi de către structurile de putere ale domniei sale.”

„(1)Alegeri anticipate se pot face dacă există din partea puterii înţelegerea că trebuie să găsim soluţii democratice la crize reale. Ni se oferă mereu false soluţii la (1′)probleme adevărate, la (2′)probleme mari, la (3′)probleme din ce în ce mai grele. [..] (2)Alegerile anticipate se pot face. (3)Alegerile anticipate pot da şansa ca România să aibă, în fine, un guvern şi să aibă un guvern susţinut democratic de un parlament legitim ales..”

Got it? Cititi discursurile lui Antonescu in aceasta lumina interesanta si daca nu o sa aveti la sfarsit o senzatie surda de pericol care vine din partea unui om dispretuitor (numit, in mod intamplator, Basescu) si o dorinta apriga de alegeri anticipate ca sa va linistiti la loc, eu o sa imi tai unghiile.

Repetitia ca arma de manipulare in media chiar ar trebui sa va puna pe ganduri in ceea ce priveste programele la care decideti in mod pasiv sau activ sa va expuneti – tot in mod pasiv sau activ. Orice poate fi inoculat prin repetitie. Incercati, in discutii casual, sa mentionati, variind nitel cuvintele, dar catre aceeasi persoana „mi se pare ca cerul e mai mult lila decat bleu. daca te uiti cu atentie o sa observi”, „uite, de exemplu acuma cerul e lila, vezi?”. Insistati suficient de mult si va garantez ca intr-o zi, veti primi din senin o replica de genul „stii ce ziceai tu ca e lila cerul, uite, chiar acuma acuma mi se pare si mie ca e lila” sau macar veti semana indoiala acolo unde inainte era o certitudine.

2. Vina prin asociere

Functioneaza foarte simplu, pe principiul contaminarii. S-au atins, raul s-a extins. Tot ce cade in noroi, se pateaza. Se ia una bucata entitate general acceptata drept compromisa si se asociaza (eventual prin repetitie) la persoana care se vrea compromisa. Este folosita atat de des, incat aproape ca ne-am obisnuit cu ea si ca urmare o acceptam fara sa ne dam seama. Exemplu: se foloseste asocierea dintre USL si Iliescu cand vrem sa discreditam USL (Iliescu = bad deci USL = bad). Sau USL cu numele lui Adrian Nastase. Asociere Basescu cu PDL (PDL = bad deci Basescu = bad). Odata ce am stabilit ca Basescu e bad, imediat orice persoana care ni se opune va fi calificat drept basist si ca urmare opinia sa va fi in mod automat ignorata. Logic, nu? Neah..

3. Make it funny

Oricat de serios ar fi mesajul cuiva, adauga poza corecta langa el si va fi sacrificat pe altarul rasului. Priviti un pic, in mod lejer, poza de mai jos. Mai puteti sa luati in serios mesajul de SUB poza?

Basescu: Oameni buni, va scufundati in rahat, vi se fura statul de drept bucatica cu bucatica!

Evident ca fraza vi se va parea o gluma, chiar daca in realitate Basescu ar fi stat in genunchi in sediul de campanie cand ar fi rostit acele cuvinte. Strong.

Make it funny functioneaza si in alta directie. Pe vremea lui Iliescu, mesajul „anti” se transmitea prin ras. Aveam Divertis: facem o glumita despre Iliescu azi, facem o glumita despre Iliescu maine, dar poimaine cand Iliescu insusi deschide si el gura, toata lumea va zambi in loc sa ii dea lui Iliescu importanta cuvenita. „Arta” aceasta a fost dusa la extrem de catre „prietenul” nostru Mircea Badea, care a adaugat in reteta cu make it funny si un killer mix: sarcasmul bascalios combinat cu o urla viscerala – mix care prinde foarte bine mai ales la tipul intelectual (ce cam lipsea din panoplia USL-ului).

[To be continued]

 

 

Etichete: , , , , , ,

Despre libertate

”Dacă se iveşte în mine, fără contribuţia mea, o hotărâre raţională care mi se impune cu aceeaşi necesitate cu care mi se impune foamea sau setea, atunci eu nu pot să o urmez decât constrâns, şi libertatea mea este o iluzie”

Înainte de toate, ca să eliminăm orice eventuală neînțelegere, dacă ești de acord cu ce a făcut USL-ul și mergi să spui DA la referendum ești un retard și ne oprim aici cu cititul.

Altfel, eu aleg să nu merg la vot pentru mizeria asta. E ca și cum, evident că nu e un caz real, ar veni niște băieți de la Electrica în fața blocului, ar sapa o groapă de toată frumusețea și pleacă lasând-o așa. Dacă îi iei la întrebări, or să-ți explice cum că era extrem de necesar să spargă totul pentru a înlocui firele care sunt proaste, învechite, că nu au făcut-o pentru ei, ci pentru binele tău și că toată gălăgia a fost necesară.

-Bun, și groapa cănd o astupați?

-Păi e a ta acum, trebuie să mergi să ceri astuparea ei!

-Dar nu am timp și nici chef!

-Nu-i nimic, am mărit programul de lucru, totul pentru ca dumneavoastră să aveți posibilitatea de a vă exprima liber ca orice cetățean!

-Și dacă nu vreau?

-Atunci nu se poate, nu ai simț civic, din cauza ta și a altora ca tine rămâi cu groapa și poți să-ți rupi și gâtul în ea! E a ta, noi oricum stăm în altă parte, nu avem probleme. Gândește-te câți pot trece pe aici și să pice, vrei să îi ai pe conștiintă? BĂ INGRATULE!

 
4 comentarii

Posted by pe 18 iulie, 2012 in manipulare

 

Etichete: , , ,

Lovitura de stat. The aftermath

Pentru cine este cu adevarat interesat sa inteleaga ce se intampla si care inca mai are un clopotel care clincaieste disperat in fundul capului, avem vesti bune: nu suntem nici primii si nici ultimii care trec prin asta. Sa citim impreuna cu atentie cateva pasaje dintr-o carticica destul de des mentionata in stiintele politice, Edward Luttwak, Coup d’etat – A Practical Handbook. Merita sa cititi putin despre autor, ca sa intelegeti de unde isi trage ideile si pe cine au interesat, in timp, ideile sale (numele complet este Edward Nicolae Luttwak).

„All power, all participation, is in the hands of the small educated elite. This elite is literate, educated, well-fed and secure, and therefore radically different from the vast majority of their countrymen, practically a race apart. The masses recognize this and they also accept the elite’s monopoly on power, and unless some unbearable exaction leads to desperate revolt they accept its policies.Equally they will accept a change in government, whether legal or otherwise. [emphasis in original] After all, it is merely another lot of ‘them’ taking over.”

Ceea ce este extrem de important de inteles de aici este aceasta depersonalizare a „ei”-lor si resemnarea in fata votului (Miorita anyone?). Sa ne aducem aminte si cat i-a fost de greu unui independent cu substanta, ca de exemplu lui Nicusor Dan, sa patrunda in casta, tocmai pentru ca este o casta. Aceasta depersonalizare a „ei”-lor bagatelizeaza gravitatea faptei („E, iar se cearta aia acolo”) si reduce sansele unei reactii populare. In plus, Luttwak mentioneaza existenta perceptiei clasei politice drept casta, ca o pre-conditie pentru o lovitura de stat reusita. Dar sa citim mai departe:

„Thus, after a coup, the village policeman comes to read out a proclamation, the radio says that the old government was corrupt and that the new one will provide food, health, schooling — and sometimes even glory. The majority of the people will neither believe nor disbelieve these promises or accusation, but merely feel that it is all happening somewhere else, far away. This lack of reaction is all the coup needs on the part of the people to stay in power.”

Politaiul satului tocmai ce ne-a vorbit de la tribuna prezidentiala, din postura de interimar. Ghiciti ce a declarat:

„….bine …liniste …normalitate …toate masurile necesare …perfect legal”.

Lucrurile incep sa devina si mai interesante in momentul in care se descrie strategia loviturii de stat. Suna cunoscut?

„Our strategy, therefore, must be guided by two principal considerations: the need for maximum speed in the transition phase, and the need to neutralize fully the forces which could oppose us both before and immediately after the coup. [..] As long as the execution of the coup is rapid, and we are cloaked in anonymity, no particular political faction will have either a motive, or an opportunity, to oppose us. …[A] delay will lose us our principal advantage: the voluntary neutrality of ‘the wait and see’ elements, and the involuntary neutrality of those forces which need time to concentrate and deploy for action.

Inca o data: lovitura s-a incheiat, acum doar ne obisnuim cu noul status quo in timp ce politaiul satului ne mangaie incet pe crestet si ne canta un cantecel de leagan ca sa adormim la loc. In mod fals in dezbaterile la care asistam, discutiile se centreaza pe referendum. Referendumul este doar un efect al loviturii de stat, o consecinta. Ceea ce este grav s-a consumat deja in acele cateva zile, deloc intamplator, la sfarsitul saptamanii: controlul Monitorului Oficial (controlul timing-ului loviturii), controlul presedintiei celor doua camere (controlul agendei discutiilor parlamentului), controlul institutiei Avocatului poporului (care putea contesta actiunile), controlul atributiilor Curtii Constitutionale – prin limitare. Asa cum spuneam si aici, viteza este cheia.

Totusi exista o conditie esentiala pentru succesul unei lovituri de stat si care nu a fost indeplinita. De aici delay-ul nociv loviturii, delay care incepe sa isi faca simtita prezenta. Iata si preconditia:

„The target state must be substantially independent and the influence of foreign powers in its internal political life must be relatively limited.”

Iata deci de ce ne pasa de reactiile UE, pentru ca nu suntem singuri pe tarla si pentru ca sunt singurii la momentul actual care pot sa ne aduca delay-ul atat de necesar democratiei. Din pacate acest delay vine tarziu, avand doar efectul atenuarii loviturii, nu si reversibilitatea actiunilor ei primare. Desigur, noua putere nu va avea nici o problema sa isi perpetueze sub izolare internationala, propriul aparat in tara, atat timp cat pe plan intern pacientul anesteziat are inca iluzia castigarii unei batalii istorice a binelui impotriva raului.

In incheiere, o mica definitie a loviturii de stat, pentru cei care inca isi mai inchipuie ca daca nu a curs sange, nu e nimic grav:

A coup consists of the infiltration of a small but critical segment of the state apparatus, which is then used to displace the government from its control of the remainder. [..] A coup d’etat involves some elements of all these different methods by which power can be seized [i.e., putsch, revolution, civil war, war for liberation] but, unlike most of them, the coup is not necessarily assisted by either the intervention of the masses, or, to any significant degree, by military-type force.”

Si daca va intrebati cine e artizanul, ei bine, este acela care are know-how-ul, sangele rece si care stie sa taca cel mai tare in aceste zile, „cloaked in anonimity”. Buna seara, domnule Voiculescu, ce mai faceti?

 

Etichete: , , , , , , ,

Stat. De stat. Lovitura de stat

Suntem sau nu suntem victimele unei lovituri de stat?

Daca e sa ne luam dupa liderii actualei puteri, totul a fost perfect legal. Curtea Constitutionala tocmai a validat nu a invalidat, prin deciziile de astazi, schimbarea presedintilor Camerei Deputatilor si a Senatului si noul presedinte interimar, ceea ce era de asteptat. Insa a invalidat ca neconstitutionala incercarea de limitare a puterii Curtii Constitutionale (sic) – prin care Curtea nu se mai putea pronunta asupra constitutionalitatii actiunilor Parlamentului. Unul dintre pasii procesului de suspendare a fost neconstitutional si este opera Guvernului, care, spre deosebire de Parlament si Presedinte, este numit, nu ales (e drept ca e cross validat de Parlament si Presedinte). Urmeaza sa vedem in zilele urmatoare daca si modificarea legii referendumului, tot opera Guvernului, este sau nu constitutionala. Deci n-a fost totul chiar legal, fie vorba intre noi (eu, tu si oficialii europeni care au luat pozitie).

Dar dincolo de legalitatea sau ilegalitatea planului actualei puteri, merita analizata putin succesiunea evenimentelor si dintr-o alta perspectiva. In general, in viata, ce diferentiaza o mangaiere de o lovitura? Ati ghicit, viteza. Rapid, consultandu-se la lumina lampaselor harta cu planul, nu s-a dat timp mecanismelor de verificare reciproca ale statului de drept sa reactioneze si sa corecteze balansul puterii. Balans care garanteaza statul de drept, in opozitie cu totalitarismul si dictatura aferenta.

Si mai merita studiata putin si definitia loviturii de stat. Aflam astfel ca inseamna „a sudden, violent, and illegal seizure of power from a government” – unde government nu inseamna guvernul, ci forma de guvernamant. Ilegalitatea, confirmata azi de Curtea Constitutionala, ar fi putut fi legitimata de popor doar prin participarea lui activa la infaptuire, caz in care s-ar fi numit revolutie, si nu prin explicatia fantasmagorica a artizanilor ei care se erijeaza in reprezentantii absoluti ai vointei poporului cu ajutorul majoritatii schilodite de trocurile din Parlament.

Fireste, ca sa nu va obositi creierii ca mai sus, vi se ofera concluzii mult mai comode si gata mestecate la televizor. Doar ca suna putin altfel.

 

Etichete: , , , ,

Bacalaureat 2012

Sub 50% dintre elevii care s-au prezentat la bacalaureat anul acesta au reusit sa il si promoveze. Mai sec decat vinul sec. Peste 100 000 de noi votanti care va vor putea schimba viitorul nu pot sa treaca Bac-ul, un examen mediu ca dificultate, menit sa se asigure ca absolventii au un minim de logica, memorie si seriozitate. Deloc surprinzator, motivele esecului lor sunt mereu in alta parte: ne-au intimidat camerele, profesorii n-au fost buni, subiectele au fost prea dificile, n-am avut noroc, am fost stresat (remarcati si aici, pe fundal, diateza pasiva). Viitorul suna bine.

 

Etichete:

 
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.